Povestea unei umbre

       Pe el il stiam de cand el nu se stia. Realitatea lui se desfasura cu o viteza sufocant de mica.
    Decupa tot ce vedea, in bucatele exasperant de mici si le soptea pervers in toate timpanele, sub toate sensurile, prin toate formele, la toate genurile. Isi lingea forma, o confirma si o comprima, stia sa opreasca pana si ecoul. Incepuse sa fumeze mult ca sa se fereasca de cancer. Ramaneam mereu in spatele lui si mereu ma calca pe maini. Intr-o vineri dimineata i-am aratat unde sa se prabuseasca. Ne-am rostogolit vorbind, prin oameni, prin oase, prin alcatuirea lui bolnava. Si-a cumparat cuvinte si s-a reinventat... idiotu'. Extremele i se rupeau intre dinti, dintii in alti dinti. M-am intalnit intr-o zi cu o alta umbra care il cunoscuse si ea. Auzise o conversatie in care el soptea fericit ca nu mai produce durere decat celor care ii vorbesc. Credea ca nu exista dar ma vedea mereu. Si eu il vedeam pe el cum injura timpul cu vorbirea lui dezarticulata. Cu toate astea, am stat mereu langa el, nu din obligatie ci pentru ca mereu m-au amuzat cuvintele pe care si le repeta neincetat: " In loc sa mor, nici n-am existat".

Patru voci cu portavoce (suna bine portavoci )

Vocea 1 : - Si daca totul este relativ, pentru ca totul este creat de mine, de ce in realitatea mea nu m-am creat  mai bine? 
Vocea 2 : - Poate esti in a mea.  Auzi daaaa... relativitatea este relativa?
Vocea 3 : - Timp, spatiu, relativitate... lasati prostiile. Eu ma misc in repaos.
Vocea 4 : - Eu mi-am creat 6 milioane de oameni cu 6 milioane de universuri. Dar toti dispar cand inchid ochii.

hash doi o

M-am nascut stricat. Am incept sa urasc soarele pentru ca ma obliga sa va vad chipurile. Daca ar fi dupa mine v-ati hranii prostia pe intuneric. Devastez metabolisme, fac incizii in pulsul vostru slab si incep sa-l umplu cu toxine. Incep sa nu mai simt nimic, nici macar ura...asa ca va las. Caracterul meu monosilabic se cristalizeaza tragic. Doua picaturi hidrogen si una oxigen. Topesc cuvintele si montez o scena lichida. Aduc temperatura
mult sub zero si transform frazele in ghetari pentru a-i crea o fundatie stabila. Alunec. Toate personajele mele
merg stramb. Probabil eu sunt de vina. Am cazut de atatea ori incat am miscat axa Pamantului. Ies afara,
va urmaresc gesturile si nimic mai mult. Sunt obosit. Ma oboseste obligatia de a face ceva... mi se pare
ca sunt prea absent ca sa fiu real. Prin tot ce  fac reusesc sa intristez, sa dezamagesc, sa stric.
Mi-e somn.

X _ x

  Simt pulsul pamantului cum scade treptat. Sunt mutilat pana-n maduva. Toleranta se indreapta incet spre zero, nici vorba de empatie, pierd atributia de a atribuii cuvintelor sens. Aleg sa n-am trecut, ma hranesc cu regrete si ma bucur de ele. Vreau sa pornesc epidemii de ura. Urasc...fiecare fibra din organism mi-o cere, sunt demonic, veninos, malefic si perfid. Urasc pentru ca vreau sa-mi arat individualitatea, pentru ca am simt critic, pentru ca am opinii. Urasc somnul pentru ca se termina si ma lasa sa traiesc mizeria si dezamagirea. Urasc pentru ca am nevoie sa simt ca traiesc. Urasc echilibrul, rutina, fluviul de informatii inutile, planurile de rezerva. Imi urasc subconstientul pentru ca n-a cunoscut pana acum cosmarurile iar pe tine te urasc prin ceea ce sunt eu, fie ca ne cunoastem sau nu. Si tu ma urasti pe mine pentru ce sunt, nu fiindca te urasc pe tine.

Sintaxe

   Citesc intr-o revista -  printre randuri - un articol intitulat "Cum sa-ti mentii echilibrul florei vaginale". Cred ca mai putin vulgar ar suna "cum sa te speli corect la pizda". Incerc sa caut o scuza pentru articol dar ma depaseste. Putin curios, ma uit sa vad daca scrie ceva si despre fauna peniana. Intrigat, incep sa ma intreb cum arata un laborator in care se studiaza fenomenele respective... Am si eu propriul laborator...Folosesc zeci de eprubete sa-mi creez iluzii, reflexe, oameni, diferite personalitati, orgolii, urlete si cam atat ca nu prea-mi place enumeratia. Metamorfozez tot ce simt in substante, pe care le amestec inegal si produc culori, reactii, agitatie, contraste, simbioze, contururi si multe derivate pentru ca incepe sa-mi placa enumeratia. Le pun apoi etichete si le vars in sute de cilindrii gradati cu capete ascutite. In mii de pipete strang dorinte temporare si nesimtite pe care le dizolv cu bagheta mea de sticla. Am si cateva pahare Berzelius doar pentru ca imi place cum suna. Si cam atat...

Dupa draperii

  Imi place staniolul. Pot sa il modelez, ma ajuta sa ating starea de narcoza despre care toate sinapsele mele barfesc, datorita lui folosesc pixul mai des. Transform toti pixelii din jurul meu in fum, umplandu-mi plamanii cu stereotipuri, tentatii si halucinatii. Incepe sa-mi fie sila sa-mi materializez ideile. Imi arunc lobul frontal in palma si il las s-adoarma. Il acopar cu utopii ca sa-i tina de cald. Leziuni, reactii adverse, anxietate, endorfina multa, efecte nocive, organe extenuate, lipsa echilibrului functional ... toate ma ajuta sa nu ma simt artificial.

Cam 250 de cuvinte in 5 minute

   Ma vad. Gandurile-mi sunt mai  aproape ca niciodata. Le scufund in apa in care  detergentul face pluta si fac baloane. Dezmembrez mintal baloanele deja existente...ca na...asa e viata, imi alimentez plamanii cu ceva mai mult aer decat de obicei si suflu din nou, amagindu-ma ca poate de data asta n-o sa se sparga.
 Pun ceva texile pe mine si ies afara sa-mi cumpar tigari. Doua celule suprapuse supuse tratamentelor electrice se indeamna una pe alta sa mearga la castingul pentru noua serie din "Burlacul". Sar peste groapa facuta strategic de vecinu' de la 1 ca sa nu-si mai parcheze ala de la 3 masina pe locul lui  si ochii mi-o transmit pe tanti Alifie , care pana la ora 10:32 terminase deja un sfert din lada de peste, pe care il vinde la coltul blocului. Ma prefac ca vad cum vede un clarvazator pe verde, inaintez fantomatic si dau de domnu' Tabacu . Domnul Tabacu, om trecut prin viata si satul de ea, convins ca spalarea creierul se face cu alcool, acum ceva timp, gresind blocul, i-a violat mamei mele rutina intinsului de rufe, intrand peste ea in casa. Asa cum cacatul te loveste mereu, zambetul imi este decapitat brusc, cand, dupa colt, apare maseaua cariata in care aseara pula mea si-a varsat toata ura. Putina gimnastica vocala si-mi continui drumul. Tricoul rosu cu psd purtat cu mandrie de bodegaru cartierului, sa arate ca el n-a votat cu basescu, isi face aparitia. Si uite asa iar ma mint ca o sa ma las de fumat...