sâmbătă, 13 august 2011
X _ x
Simt pulsul pamantului cum scade treptat. Sunt mutilat pana-n maduva. Toleranta se indreapta incet spre zero, nici vorba de empatie, pierd atributia de a atribuii cuvintelor sens. Aleg sa n-am trecut, ma hranesc cu regrete si ma bucur de ele. Vreau sa pornesc epidemii de ura. Urasc...fiecare fibra din organism mi-o cere, sunt demonic, veninos, malefic si perfid. Urasc pentru ca vreau sa-mi arat individualitatea, pentru ca am simt critic, pentru ca am opinii. Urasc somnul pentru ca se termina si ma lasa sa traiesc mizeria si dezamagirea. Urasc pentru ca am nevoie sa simt ca traiesc. Urasc echilibrul, rutina, fluviul de informatii inutile, planurile de rezerva. Imi urasc subconstientul pentru ca n-a cunoscut pana acum cosmarurile iar pe tine te urasc prin ceea ce sunt eu, fie ca ne cunoastem sau nu. Si tu ma urasti pe mine pentru ce sunt, nu fiindca te urasc pe tine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu