Dupa draperii

  Imi place staniolul. Pot sa il modelez, ma ajuta sa ating starea de narcoza despre care toate sinapsele mele barfesc, datorita lui folosesc pixul mai des. Transform toti pixelii din jurul meu in fum, umplandu-mi plamanii cu stereotipuri, tentatii si halucinatii. Incepe sa-mi fie sila sa-mi materializez ideile. Imi arunc lobul frontal in palma si il las s-adoarma. Il acopar cu utopii ca sa-i tina de cald. Leziuni, reactii adverse, anxietate, endorfina multa, efecte nocive, organe extenuate, lipsa echilibrului functional ... toate ma ajuta sa nu ma simt artificial.